|
GENERALIZĂRI:
Arbitrajul Internaţional de pe lângă Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Republica Moldova a fost constituit la 22.06.2009 prin comunicatul informativ înregistrat cu nr.187 la Curtea Supremă de Justiţie a RM, ca o instituţie permanentă de arbitraj, neguvernamentală, independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, care este organizată şi funcţionează în conformitate cu:
Ø Legea RM nr.23-XVI din 22.02.2008 „Cu privire la arbitraj”;
Ø Legea RM nr.24-XVI din 22.02.2008 „Cu privire la arbitrajul comercial internaţional”;
Ø Regulamentul nr.08/05 din 08.05.2009 „Privind organizarea şi funcţionarea Arbitrajului Internaţional”;
Ø Regulile de procedură arbitrală şi Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale, aprobate de Adunarea Generală a Membrilor Asociaţiei la 08.05.2009;
Ø Convenţia Europeană de Arbitraj Comercial Internaţional din 21.04.1961,
Ø Convenţia de la New York pentru recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale din 10.06.1958 şi
Ø alte acte internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Sediul Arbitrajului Internaţional este în Republica Moldova, mun. Chişinău, str. Ivan Zaikin, nr.60. Arbitrajul Internaţional dispune de ştampilă cu denumirea sa completă.
ATRIBUŢIILE ARBITRAJULUI INTERNAŢIONAL
Principala atribuţie a Arbitrajului Internaţional constă în organizarea şi administrarea soluţionării pe calea arbitrajului a unor litigii interne sau internaţionale, care au apărut din raporturile de drept civil în sens larg între părţile cu capacitate deplină de exerciţiu, care au încheiat în acest sens o convenţie arbitrală.
Organizarea şi soluţionarea litigiului arbitral sunt stabilite prin Regulile de procedură arbitrală, potrivit cărora Arbitrajului Internaţional soluţionează orice litigiu (conflict) cu participarea persoanelor fizice şi/sau juridice, inclusiv dintre acţionar (asociat, participant sau membru) şi societatea comercială sau necomercială, derivând din raporturile juridice civile; patrimoniale; din raporturile obligaţionale contractuale şi necontractuale, cum ar fi vânzarea-cumpărarea, prestarea de servicii, executarea de lucrări şi altele; sau din raporturile de proprietate şi alte drepturi reale, inclusiv proprietatea intelectuală; dintr-un contract comercial, inclusiv la încheierea, interpretarea, executarea, anularea şi desfiinţarea lui, ca şi din alte raporturi juridice economice şi comerciale.
Pretenţiile care ţin de dreptul familiei, pretenţiile izvorâte din contractele de locaţiune (chirie) a încăperilor de locuit, inclusiv litigiile cu privire la încheierea, validarea, încetarea şi calificarea unor astfel de contracte, pretenţiile şi drepturile patrimoniale cu privire la locuinţe nu fac obiectul unei convenţii arbitrale.
CONVENŢIA ARBITRALĂ
Convenţia de arbitraj este acordul prin care părţile supun arbitrajului toate litigiile, sau anumite litigii care au apărut sau care ar putea să apară între ele cu privire la un raport juridic determinat, contractual sau necontractual.
Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii şi poate îmbrăca forma unei clauze compromisorie, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare denumită compromis.
STRUCTURA ARBITRAJULUI INTERNAŢIONAL
Arbitrajul internaţional se compune din 10-20 arbitri, numiţi de Biroul Asociaţiei Lichidatorilor şi Administratorilor din RM la propunerea preşedintelui în funcţiune a Arbitrajului Internaţional, pe timp de 4 ani, dintre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Regulile de procedură arbitrală.
Arbitrajul Internaţional este condus de un colegiu compus din: preşedinte, vicepreşedinte şi 3 membri. Colegiul Arbitrajului Internaţional este numit de către Biroul Asociaţiei pe un termen de 4 ani, dintre arbitrii înscrişi pe listă. Preşedintele şi vicepreşedintele colegiului, are calitatea de preşedinte şi vicepreşedinte a Arbitrajului Internaţional.
Preşedintele Arbitrajului Internaţional are conducerea curentă a acestui Arbitraj şi o reprezintă în relaţiile interne şi internaţionale. De asemenea, preşedintele exercită atribuţiile referitoare la organizarea şi administrarea litigiului arbitral, prevăzut de Regulile de procedură arbitrală.
Vicepreşedintele ajută preşedintele în îndeplinirea atribuţiilor sale şi este înlocuitorul de drept a acestuia. Preşedintele şi vicepreşedintele pot fi aleşi arbitri sau supraarbitri în tribunalul arbitral.
Totalitatea arbitrilor înscrişi în lista de arbitri constituie plenul Arbitrajului Internaţional, care este competent să dezbată problemele de drept mai deosebite ivite în activitatea Arbitrajului Internaţional şi să examineze propunerilor privind reglementările referitoare la arbitraj şi la competenţa arbitrilor.
Arbitrajul internaţional are un secretariat compus din secretari arbitrali şi alţi salariaţi încadraţi de Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din RM, la propunerea preşedintelui Arbitrajului Internaţional. Secretariatul exercită orice acţiuni de birotică şi secretariat, necesare asigurării activităţii efective a Arbitrajului Internaţional şi procedurii arbitrale, fiind condus de preşedintele şi vicepreşedintele Arbitrajului Internaţional.
TRIBUNALUL ARBITRAL CONSTITUIT
Soluţionarea litigiului aparţine în exclusivitate tribunalului arbitral constituit. Prin tribunal arbitral constituit se înţelege arbitrul unic sau, după caz, totalitatea arbitrilor investiţi de părţi prin convenţia arbitrală ori în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală, să soluţioneze litigiul determinat şi să pronunţe o hotărâre definitivă obligatorie pentru ele.
Poate fi arbitru orice persoană fizică având capacitate deplină de exerciţiu care şi-a dat consimţământul să arbitreze şi care, după părerea părţii în cauză, este competentă în a soluţiona litigiul.
Arbitrii ce constituie tribunalul arbitral ales, sunt independenţi şi imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor lor jurisdicţionale, iar Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din RM se va abţine să intervină în soluţionarea litigiului sau să influenţeze într-un fel tribunalul arbitral constituit.
AVANTAJELE
Soluţionarea litigiilor de către Arbitrajul Internaţional prezintă următoarele avantaje :
- Hotărârile arbitrale definitive şi obligatorii pentru părţi – conform art.28 (6) a Legii cu privire la arbitraj, hotărârea arbitrală remisă părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive, care poate fi desfiinţată numai pe calea acţiunii în anulare, dar nu pentru motive care vizează fondul litigiului, ci doar pentru excepţiile procedurale. Hotărârea arbitrală poate fi investită cu formulă executorie astfel încît, ulterior, să i se aplice procedura executării silite.
- Recunoaştere internaţională a hotărârii arbitrale – hotărârea unui tribunal arbitral se bucură de o recunoaştere internaţională mai puternică decât cea a unei instanţe judecătoreşti naţionale. Mai mult de 120 de state au semnat şi ratificat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată la New York, în 1958, la care a aderat şi Republica Moldova. Pe lângă, aceasta mai există şi numeroase tratate bilaterale sau multilaterale menite să faciliteze recunoaşterea internaţională.
- Neutralitatea – decurgând din principiul autonomiei de voinţă a părţilor, în cadrul procedurii arbitrale apare avantajul plasării părţilor, inclusiv din state diferite, pe o poziţie de perfectă egalitate în ce priveşte locul arbitrajului, limba în care au loc dezbaterile, procedura şi regulile de aplicare, naţionalitatea arbitrilor şi reprezentarea legală. Această posibilitate de alegere este în măsură să asigure o perfectă neutralitate, înlăturând avantajarea necuvenită a uneia din părţi.
- Competenţa specializată a arbitrilor – arbitrii Arbitrajului Internaţional sunt specialişti cu înaltă calificare în domeniul dreptului şi relaţiilor comerciale internaţionale şi ei pot fi aleşi de către părţi de pe Lista de arbitri. Există astfel posibilitatea alegerii, în calitate de arbitri, în litigiile comerciale a unor specialişti în domeniul dedus judecăţii, sporind astfel încrederea părţilor şi garanţia competenţei celor ce-i vor judeca. Arbitrajul oferă astfel o judecată eficientă, prin arbitri cu experienţă îndelungată şi de o competenţă recunoscută în domeniul respectiv. De altfel, neindeplinirea condiţiilor de calificare poate constitui o cauză de recuzare a arbitrilor.
- Confidenţialitate – arbitrajul conferă confidenţialitate, desfăşurarea procedurii arbitrale realizându-se în cerc închis, ce permite păstrarea secretului comercial şi evitarea publicităţii judiciare, aspect deloc neglijabil mai ales în raporturile comerciale. Natura privată a arbitrajului explică faptul că arbitrajul nu este guvernat de principiul publicităţii. Astfel, numai părţile – personal sau prin reprezentanţii lor – participă la dezbaterea litigiului. Nici hotărârea tribunalului arbitral nu se pronunţă în şedinţă publică, ea fiind adusă numai la cunoştinţa părţilor implicate. De altfel, legea instituie răspunderea arbitrilor pentru încălcarea acestei obligaţii. În acest fel, reputaţia părţilor, îndeosebi a comercianţilor, poate rămâne neafectată, indiferent de soluţia finală pronunţată în arbitraj.
- Rapiditate – procedura arbitrală se desfăşoară pe parcursul a cel mult 6 luni. De asemenea, arbitrajul prezintă şansa de a nu se supune unui formalism excesiv care deseori sufocă desfăşurarea în condiţii de eficienţă şi celeritate a unui litigiu. Astfel, sub rezerva respectării dispoziţiilor imperative ale legii, a ordinii publice sau a bunelor moravuri, părţile pot stabili, prin convenţia arbitrala sau printr-un act separat, regulile de procedură pe care tribunalul arbitral să le urmeze în soluţionarea litigiului. În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral poate să reglementeze procedura de urmat, conform propriilor regulamente adoptate.
- Costuri reduse – taxele de arbitraj sunt exprimate procentual, regresiv, pe tranşe, la valoarea obiectului litigiului, potrivit Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, de asemenea, taxa arbitrală include şi onorariile arbitrilor. Faptul că părţile pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, ceea ce poate reprezenta, în dinamica relaţiilor de afaceri, ideea de parteneriat de natură să permită menţinerea şi continuarea raporturilor contractuale între persoanele implicate. Ideea de parteneriat în arbitraj este susţinută, între altele, şi de posibilitatea ca suportarea cheltuielilor de judecată să se facă potrivit înţelegerii părţilor. Numai în absenţa unei astfel de înţelegeri, se aplică regula prevăzută pentru soluţionarea litigiilor de către instanţele de judecată şi anume, suportarea cheltuielilor antrenate să se facă de către partea care a pierdut litigiul.
|
